Ora 23.00, Bucuresti, Piata Romana. Astept autobuzul care-mi permite sa ma indrept spre Baneasa. Obosita peste masura datorita turneului de British Parliamentary Debate la care am avut sansa de a juca pe parcursul intregii zile, ma asez pe canapeaua din statie. Tot asteptand autobuzul cu pricina, in orizontul apropiat se intalnesc doi oameni (tineri) ai strazii, un copil care nu cred ca avea mai mult de 10 ani si un tanar de doar 20-25 ani. Raman surprinsa cand baietelul ii ofera celui mai mare sa guste din cafeaua lui cumparata cu bani putini. Mai mare imi fu mirarea cand am auzit urmatoarea discutie:
"-Ai mancat, ma?", intreba tanarul de 20 ani.
"-Nu, a vrut sa-mi ia X azi un pateu, dar nu mai avea", raspunse copilul.
"-Lasa ca iti cumpar eu ceva de mancare. Iti iau eu, ai auzit?" Ai pe unde sa stai aici in Bucuresti?"
-"Nu prea, nu am."
"-Ei, atunci, lasa ca mergi cu mine. Stau la o casa de ajutor si te iau cu mine ca sa iti dea si tie niste haine. Ai auzit, vii cu mine. Sa nu stai pe strada. Sa nu te droghezi, sa nu bei, ai inteles?"
"-Da, mai vorbesc cu niste boschetari pe aicea."
"-Sa nu te certi cu iei, ma. Fa-ti prieteni ca e bine asa. Sa nu te certi cu ei...si sa nu bei. M-ai auzit da? Lasa ca mergi cu mine in seara asta sa stai si tu si sa te imbrace si pe tine autriecii aia de la camin. E greu in Bucuresti...."
.........................................................................................................................................................................
"-Stii ce e asta, ma?"
"-Ce?"
"- E un MP3 player. Ai mai vazut asa ceva?"
"-Nu.WAW..."
"-Ei uite poti sa asculti muzica la el."
"-Manele ai?"
.........................................................................................................................................................................
In autobuz cei doi cetateni ai strazii poftesc in acelasi mijloc de transport cu care mergeam si eu spre casa.
In mijocul autobuzului, tanarul ii face o reprezentatie copilului de cum danseaza Michael Jackson. Surprinzator inca o data, "boschetarul" cu inima mare il adora pe megastar si ofera pasi de dans chiar in fata tuturor calatorilor. Mai mult, aflu cu induiosare ca tanarul era la curent cu inmormantarea lui M.J. si cunostea chiar si numele copiilor sai.
Incredibila aceasta lege a strada. Continua sa te surprinda la infinit! Moartea unui om al strazii nu provoaca un tam-tam mondial, insa pierderea unui megastar este mediatizata la maxim. Ce ironie, oamenii cu totii sunt oameni si sunt valorosi prin simplul fapt ca exista, dar tratamentul nostru fata de acestia este gradat si limitat. Un lucru trist as spune, si de ce nu, debatable.
Ne vedem maine la Palatul Victoria pentru dezbaterile finale turneului British Parliamentary Debate 2009. Pana maine, o noapte linistita!
Leia Mais…
