Îi vedem zilnic la colţ de stradă, îi auzim zilnic în autobuze cum îţi cerşesc privirea şi surâsul milostiv care duce mâna subtil spre buzunar, îi ignorăm, îi compătimim, îi înjurăm şi apoi le aruncăm un ban ca să le îndulcim zilele. De cele mai multe ori,noi rămânem acei noi, iar ei sunt doar...ei, străinii de pe stradă care au uitat de cadrul social şi s-au integrat într-o societate inferioară. Dau cu ochii aproape zilnic peste un asemenea instrument al societăţii care nu mai tânjeşte la ziua de mâine. Trăieşte coşmarul zilei de azi şi nimic mai mult. Fie că se droghează în mijlocul intersecţiei în Romană, fie că se târăşte şi face slalom printre maşini în apropierea Casei Scânteii cu jumătate din corp numai, acesta este străinul care rămâne în dreaptă ta ca individ al societăţii care în urma unor circumstanţe naturale sau determinate de el însuşi a renunţat a mai spera la o viaţă mai bună.
Îl văd zilnic în diferite părţi ale Bucureştiului şi de fiecare dată mă întreb:
Cum e mai bine, să-i dau unui om peşte de mâncare când este înfometat sau să-l învăţ să pescuiască? O întrebare al cărei răspuns devine pe zi ce trece mai evident.
Imprudenţa şi tinereţea costă şi uneori ...străinul din dreaptă ta poţi deveni chiar tu. :)
Va urma...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu