Trecutul de maine

Ai incercat vreodata sa simti ceea ce gandesti? Sa tesi o panza pe care sa zbori in trecut peste ani de zile?  

Ce ganduri, Oameni buni...

 Ti-ai simtit vreodata sufletul coplesit de emotia curajului din tine, arzand de insufletirea pe care ti-o da pasiunea din interior? Eu da...si este doar o mica parte din dorinta de a construi un trecut fabulos si un suflet capabil sa traiasca cele mai frumoase experiente.
Am foarte multe cunostiinte, am multi amici si destui cei ce inteleg pasiunea ce se ascunde in spatele unui zbor, un zbor al sufletului inca imaginar. Putini sunt cei ce viseaza la acest univers al curentului ascendent si descent , dar cei ce o fac sunt oameni speciali. Pasul greu pe care fiecare trebuie sa il faca este sa lucreze cu sine, sa se inteleaga pe sine, inlauntrul sau. Fara prea multe marinimii, este simplu, dragii mei. Descopera ce este in sufletul tau si impartaseste din visul tau unei lumi intregi. Atunci nu cred, sunt sigura ca emotia curajului din tine va atinge cele mai inalte cote...

Si nu o data, ci de mai multe te vei impiedica peste catarul din preajma ce-ti da in cap cu naroada vorba “Tu..., dar tu nu poti”, acela ce casca la o bere cu tine spunandu-ti:” Hai sa vorbim si de altceva...”. Toate aceste momente e bine sa stii ca vor trece. Cer senin va veni, pentru ca emotia curajului tau va darama multii neputiintei. “Ambitia muta muntii”, spunea nu demult un drag conductor de tren si cred asta cu tarie. Dincolo de amintiri neputiincioase si esecuri si esece colorate de o transparenta reusita in viata, domina gandul de maine, cel ce va aduce pe gaura cheii un trecut. Un trecut acum notat pe lista mea de vise ca viitor. 




“In momentul in care faci ceva ce-ti place, restul nu mai conteaza, iar pretul succesului se masoara in cantitatea de lucruri artificiale la care ai renuntat, nu-i asa?”

Magda Rasnoveanu